 BluePink XHost |
Oferim servicii de instalare, configurare si monitorizare servere linux (router, firewall, dns, web, email, baze de date, aplicatii, server de backup, domain controller, share de retea) de la 50 eur / instalare. Pentru detalii accesati site-ul BluePink. |
Children of Bodom, un band de power speederi din Finlanda, care pana la ultimul album (Are You Dead Yet?) ne-au impresionat cu riff-urile lor rapide si vocea inegalabila a vocalului Alexi Laiho (tot odata si frontmanu' band'ului )... soundul lor unic agresiv care te impinge spre "hate" si
versurile lor full of death and hatred au fost pentru multi din noi un refugiu din realitatea nasola in care traim. Dar la ultimul album au cam dat-o in bara dupa cum cred multi. Parca nu-s ei... suna total diferit... Melodiile nu mai au acelasi suflet pe care le aveau de exemplu Silent Night Bodom Night sau Hellion (WASP cover)... parca se repeta, nu au adus nimic nou fata de albumele precedente. Clapa e prea proeminenta in unele faze la Bastards of Bodom si nu se prea combina in soundu melodiei; se deosebeste prea bine de chitara si tobe, e prea high tech soundu' if u ask me... Cred ca asta e si problema in general... au pus in evidenta prea mult keyboardu'... se simte si lipsa lui Alexander (care precum stiti a parasit trupa pentru ca nu se simtea in largul lui cu turneurile pe care trebuia sa le faca tot timpul si lipsa familiei si-a spus cuvantu'). Solo-urile de keyboard is cam nasoale... Singurele melodii care se apropie de Bodom sunt: If You Want Peace... Prepare For War, Punch Me I Bleed si In your Face, care au agresivitatea cu care ne-au obisnuit baietii de la Children of Bodom. Riff-urile sunt ca la ele acasa in melodia "If You Want Peace... Prepare For War" aceleasi tobe precum in "Warheart" de exemplu... Principala problema de ce albumul nu a iesit precum au vrut majoriatea se datoreaza, zic eu, din cauza faptului ca Alexander nu mai e in band... e si normal... avand in vedere ca Alexander a fost in band de la inceput, dar sa fim optimisti, poate se corecteaza baietii. Sa speram la ce e mai bine... si the next album sa fie mai bun.
(Nachtmann aka Daemonu)
Intr-o duminica de 18 decembrie, pe un frig de-i crapa Irei curu, am hotarat noi tinerii rockeri ai Ploiestiului sa ne intalnim sa mergem si noi la un concert de hardcore. Pe la ora 6 ne intalnim noi cativa la un complex comercial (nu zicem nume ca ne bate CNA-ul). Mai discutam noi cat il asteptam pe ala (aia, alalalt, cealalta, etc.) si apoi pornim in grupuletz spre locul de intalnire de la 6 si 15 minute. Ne ducem acolo, ne asezam pe bancutza, ne ingheatza dosurile (iar) mai vorbim ce mai vorbim, mai tragem o tzigara, lumea incepe sa se adune.. in timpul asta un tip ne povesteste amintiri din adolescenta sa zbuciumata, de profa de franceza fara chiloti pe ea si cu mini etc. Eram in jur de 20 de oameni care se indreptau periculos (pt manelisti) spre autobuz :D cand se deschid usile aftobuzului Ira are un mic dialog :) cu un manelar/cocalar/tzigan borat: -Am auzit ca rockeritzele se fute bine! Urla boratura. -‘Ai nu zau! urla Ira. -Zau! Sa moara viata mea! -Sa moara, lua-te-ar dreq! urla (din nou) Ira fff pissed off. Urcam intr-un final intr-un autobuz super aglomerat si stinky. Pe la a 4-a statie By (o pretena) face crize... motivul: s-a urcat o baba cu 4 sacoshe pline care putzea a diferite substante, amoniac (Ira: what za fuck?). B. incepe sa urle in autobuz: -Baa, putzi, putzi... vai de mineee ce puteeeeeee!!!!!!! Dupa vreo 2 minute ajunge si la mine mirosul si-mi vine sa vars tot ce mancasem. Pe la gara coboara baba si o pala de aer proaspat vine ca o binecuvantare. Ajungem in sfarsit dupa ce Ira a frecat-o la cap pe Anir cu intrebarea: "Am ajuns?" etc. Se da grupu jos din aftobuz si ajungem intr-un final in fatza CCS. Suntem intampinati de “tits lover” (Insane). Platim noi intrarea 10 lei, ne pipaie... ghiozdanele un shifonier de om si intram. Ne trantim bagajele pe niste scaunele si incepem sa stam... si stam... si stam... si stam si scanam sala in timpu asta.. se strang pletosi.. cunostinte dale noastre. Am asteptat de la ora 7 de cand se zicea ca incepe concertul pana pe la 8 si ceva, cand un nene in carje are bunu simtz sa se urce pe scena sa ne zica “Welcome la concertu de hardcore.. urmeaza trupa Elvencore”. Butu solistu ne saluta prietenos, isi cere scuze pentru intarziere desi nu era vina lui si anunta prima piesa.. nu mai stim titlu la ora asta, cantata relativ bine, desi chitara si clapele (Ira: erau clape? A, da erau ascunse dupa boxe :D) s-au auzit foarte incet, dar per total a fost bine. Au mai cantat 2 piese: "Learn To Die" si "Singur" si spre dezamagirea noastra fara Mori, Termi, Mori (gee motherfucker). Next: vine iar omu cu carjele si anuntza trupa Neo. Au cantat 2 melodii proprii si 4-5 coveruri cu care au avut succes (Blink 182 - All The Small Things, Queen – Show Must Go On, Papa Roach – Between Angels And Insects, SOAD – Chop Suey). La Chop Suey au reusit sa umple ringul si sa faca o atmosfera super :). Intre timp ne acosteaza doi punkeri crestati si f high, B se trage in poza cu solistul de la Sedativ, Ira cade pe jos la pogo cand unul din punkeri intra ca animalu in ea... A urmat Coroziv care a cantat cateva piese, din pacate fara succes la public.. fiind din Timisoara un anumit punker (nu crestat) pe care ploiestenii il cunosc a inceput sa urle intre melodii: IPR! IPR! Gutza! Gutza! Childrem av Gutza!!!! Sa vina Gutzaaaaaaa! DIRECTIA 5!!! Pe un ecran pe care se proiecta se vad artificiile de la Windows Media player si acelasi punker striga si mai entuziasmat: a venit revelionuuuu!! 5-4-3-2-1 LA MULTI AAAANI! Muzica celor de la Coroziv, destul de reusita ce-i drept l-a impresionat ENORM pe solistul de la Sedativ care la a 2-a melodie a motzait 5 minute pe un scaun langa sunetist. :).Macar nu ne-a prins revu’ pe acolo :) la cat am asteptat.. De acum cunoscutul nene in carje urca iaaar pe scena si anuntza Coma spre surprinderea tuturor care credeau ca H8 urmeaza. La coma ringul s-a umplut serios si cum a inceput piesa "Stai" toata lumea a bagat un pogo rupt din videoclipul "Smells like teen spirit". Doesntmatter stand langa Butu ii paseaza ochelarii si la a2a piesa "Bizz" se arunca si ea in multimea tanara si nelinistita. Fiind micutza si firava nu a rezistat prea mult si dupa ce primeste o anumita parte neidentificata a corpului (nu organ genital) lasa acest sport extrem in seama celor tari de fizic(?). Lovitura a fost atat de tare incat Doestmatter o crezut ca i s-o crapat dintele, iar buza superioara era amortzita. Se aseaza cumintite la loc si o vede si pe Anir venind cu mana la gura, probabil din aceleasi cauze.. adica sigur. Coma au cantat mishto, ne-am tras in poza cu Hefe (uhu)... Apoi a urmat H8... unde majoriatea incepusera sa plece si jumate din cei care mai erau acolo erau prea obositi ca sa mai faca ceva... asa ca a fost mai putina miscare decat la Coma dar au fost cateva piese care au prins la public... mai ales "Schimba-ti Atitudinea". La sfarsit... H8 au cantat un cover "Sex & Violence" care mi s-a parut destul de varza... in fine, nu-i genu meu.... gardienii aia au inceput sa huiduiasca si sa zica sa plecam (in pula lor) acasa... Iesim noi din cladire si trecem pe langa caminul studentzesc. Doesn’tmatter cu simtul ei de observatie extrem de acut vede la un geam o scena care o amuza, ii da un cot Irei si urla: Baaa, aia 2 si-o pun :D!! Cei doi amorezi care pe semne erau goi si se tineu in bratze se uita afara si cele 2 nebune (care este) incep sa le fuck-a cu mana :D. Ne-am urcat in masinutza albastra a tatalui Irei,cea de care se tot fereste ea prin oras si ajunsi in fatza blocului 149 din vest Doesntmatter primeste un sut in fund si pleaca acasa. Epilog: la ora 12 noaptea sub plapuma fiecare in patul sau Doesntmatter discutam evenimentele petrecute si radeau in cel mai silentzios mod posibil... Mai multe pareri despre acest concert aici. (Ira (Goth_nw) si Doesntmatter)
In ultimul timp se face o mediatizare densa a formatiilor noi, unele care pur si simplu nu contribuie cu nimic in industria muzicala, de aceea am hotarat sa aduc in atentia voastra o formatie veche cu foarte mult potential de care sunt aproape sigur ca majoritatea dintre voi nu ati auzit de ea. Formatia "Carnivore" a fost infiintata in anul 1982 in Brooklyn, New York. Ultima componenta a formatiei a fost: - Peter Thomas Steele (bass si voce) - Marc Piovanetti (chitara) - Louie Beateaux (tobe) Genul adoptat de ei este unul foarte ciudat thrash/doom cu influente de hardcore. In februarie 1988 formatia atinsese apogeul. Din motive necunoscute Marc Piovanetti pleaca din formatie pentru a canta cu Crumbsuckers. In 1991 Peter Thomas Steele reapare pe scena muzicala cu mult cunoscuta formatie Type O Negative. Cu albumul "Retaliaton" se incheie ultimu capitol Carnivore, o tragedie pentru fani si pentru genul thrash metal. Fara indoiala "Carnivore" ajungeau foarte cunoscuti si defilau pe langa formatii ca Slayer, Kreator si Exodus. Jack Daniel`s and Pizza este intro-ul albumului. Imi aminteste de o noapte crunta de betie. Se aud pasi, o usa care se deschide si un recital de voma. Angry Neurotic Catholics, melodia se deschide cu un ritm nebun de tobe, dupa care un slide pe chitara si nu in ultimu rand un urlet in genul Slayer. La 0:11 incep versurile cu o viteza naucitoare specifica thrashului brutal, care au o tenta religioasa, ataca credinta. Acestea sunt foarte bine construite in jurul ideii. La 0:36 are loc prima rupere de ritm, iar la 0:44 reincepe ritmul feroce cu versuri la fel de puternice. La 1:03 are loc a doua rupere ritm, iar revenirea este aceasi. La 1:28 melodia sufera o schimbare uimitoare, iar in scurt timp incepe refrenul care e in genul celor de la Anthrax (pe mai multe voci). Melodia dureaza 2:47. 
S.M.D. (Suck My Dick) Dupa titlu melodiei, m-am gandit inainte: sa o ascult? ...ce tampenie mai este si asta? Am trecut peste numele ei si am decis sa o ascult. Albumul este inregistrat foarte prost, ma refer la calitatea inregistrarii nu a sunetului (sunetul este chiar bun), problema consta in faptul ca s-au pastrat gresilile de studio iar melodia asta dovedeste acest lucru, deci incepe efectiv de la 0:15. Versurile incep din prima si sunt foarte puternice si cantate in genul Slayer, iar refrenul in gen Anthrax. Riffurile de chitara sunt foarte complexe. Are loc o rupere de ritm la 0:55 de unde melodia va suferi schimbari constante pana la final. La 1:40 este un solo foarte rapid.Ground Zero Brooklyn are un intro cu un ritm lent, dar foarte melodic. La 0:57 incepe o furtuna de riffuri specifica thrashului. Recomand melodia fanilor Slayer. Versurile sunt rapide, la fel si toate instrumentele. La 2:23 este o rupere a melodiei in care sunt versurile in jurul carora graviteaza nucleul melodiei. Din acest punct se va schimba ritmul de multe ori, iar la 3:52 incepe un solo care nu este chiar de thrash cea ce face melodia mai complexa din punct de vedere al genului. Race War, cred ca este melodia care reflecta calitatea muzicii celor de la Carnivore. Versurile sunt foarte bine construite, este sustinut un concept de lupta intre rase foarte puternic care ramane la fel de constat, la fel de puternic pe parcursul melodiei. La 1:25 refrenul care este o surpriza pentru mine, nu ma asteptam la asemenea rupere de ritm la o asemenea melodie. La 2:13 este un solo complex care creste gradat in rapiditate. La 4:06 melodia este de nerecunoscut devenind din ce in mai puternica. Cei de la Carnivore au avut un dar de a se juca foarte mult cu ritmul intr-un mod inexplicabil. Inner Conflict este o melodie cu un riff nebun de thrash care se schimba brusc. La 0:58 incepe partea instrumentala pentru refren care este un hibrid construit din mai multe genuri. La 2:18 este ruperea de ritm deja cunoscuta a celor de la Carnivore. Aici versurile au rolul cel mai important in melodie deoarece arata clar universul central al melodiei. Jesus Hitler are un intro in care se aud replici naziste si un cor de biserica. Versurile sunt foarte ingenioase pentru aceasta melodie. Se imbina termeni care au legatura cu nazismul si cu biserica si sa creeaza in acest fel cuvinte noi cum ar fi "swazafix". Instrumental este intr-o perfecta colaborare cu versurile. De la 2:43 deja melodia se schimba total iar ritmul devine foarte alert. La 3:12 incepe soloul care este cel mai bine realizat de pe intreg albumul. La 3:51 se revine la ritmul initial. Melodia sa incheie brusc. Technophobia este o melodie foarte reprezentativa de pe albumul "Retaliaton". Incepe foarte brutal si in scurt timp un solo foarte rapid si ceea ce face melodia mai complexa este ruperea neasteptata de ritm de la 1:32. Un ritm lent si foarte calm, dar nu pentru multa vreme, deoarece se va reveni la ritmul brutal de la inceputul melodiei. Manic Depression (Cover Jimi Hendrix), melodia este un cover interpretat intr-o varianta specifica Carnivore si piesa este foarte interesanta de ascultat. Nu voi comenta instrumenatulul deoarece toata lumea stie despre compozitiile lui Jimi Hendrix. Adaptarea este foarte reusita. U.S.A. For U.S.A. incepe cu un bas rapid, iar chitara intra la 0:13 dupa care incepe nebunia. Versurile prezinta dorinta unei rascoale impotriva conducerii. La 0:40 incepe primul solo de chitara, iar de la 0:56 sa reiau versurile. La 1:12 are loc o schimbare de ritm acesta devenind mai rapid, iar la 1:27 alt solo. O intrare divina in ritm are loc la 2:00 si nu dupa multa vreme incepe un solo de chitara. Melodia este complexa fapt ce arata creativitatea acestor muzicieni. Five Billion Dead, este pur si simplu melodia mea preferata de la Carnivore. Pana la 0:19 are un ritm de chitara divin, de aici intervenind tobele. La 1:15 are loc o rupere de ritm, iar la 1:43 incepe un solo de chitara care este unul din cele mai melodice solouri lente pe care le-am ascultat vreodata. Sex And Violence intradevar o violenta muzicala. Pe la 0:15 se opreste chitara si se poate auzi un ritm de bas in genul Motorhead, dar nu pentru multa vreme pentru ca va reveni chitara in forta. La 1:28 are loc o schimbare de ritm care schimba efectiv melodia, din acest punct intervine un solo relativ complex.
(Fleshold)
 Cea mai populara trupa din Malta, insula mica ce ascunde multe formatii bune, Beheaded, scoate pe piata al 4-lea album, "Ominous Bloodline", pe care il inregistreaza la "Unique Leader". Cunoscundu-i de mai mult timp sunt familiarizat cu beaturile izbitoare, grohotul adanc si chitarele ce provoaca o nebunie impresionanta de solo-uri dragute. Tempo-ul melodiilor este majoritar rapid, dar din cand in cand cateva pauze si schimbari. Este admirabila puterea formatiei Beheaded de compunere a unor melodii nemilostive, dure si totusi catchy de tip death metal. Asa ca grabiti-va si cumparati noul album pentru ca dupa cum se stie albumele "Beheaded" se pot asculta in continuu si tot nu reusesc sa te plictisesasca.
(Muska)
Aud si eu de la niste prieteni ca s-a lansat noul album Hypocrisy, intitulat simplu 'Virus'. Mi-a placut foarte mult 'The Arrival' asa ca m-am dus repede si am cautat informatii referitoare la tracklist, cover, etc. Coperta CD-ului este foarte draguta, inspirand niste creaturi gen 'Alien vs. Predator' si tracklist-ul are niste melodii cu titluri interesante. Pana aici mi-a placut. Mai trece putin timp si vad din intamplare albumul pe torrent. Il downloadez cu sufletul la gura. La o prima auditie o singura piesa mi-a astras atentia si anume 'Fearless', in rest mi se parea ceva nou si oarecum mai brutal ca album anterior. Dupa ceva mai multe ascultari unde din pacate nu am avut textele, uitati concluziile: 01. Intro 00:16 - Surprinzator ca cei de la Hypocrisy au introdus o melodie numita 'Intro'. Este una foarte scurta, care nu prea are rolul de a te introduce in universul Hypocrisy, decat un mic sunet de tunet si apoi incepe a doua melodie. Nu iese in evidenta prin nimic, o consider de umplutura, poate are rol de a crea suspans pentru unii ascultatori. 02. Warpath 04:23 - Inceput violent, ritm de tobe rapid, specific vechiului Hypocrisy, cu texte, dupa cum se observa din titlu despre razboi si cu un refren interesant. Avem parte si de un solo pe la mijlocul melodiei. Melodicitatea piesei lasa de dorit, ideile principale bazandu-se pe beat-uri rapide si tonalitati vocale destul de grave. 03. Scrutinized 04:24 - Titlu la care a iesit si un videoclip, inca nu l-am vazut, dar sa vedem cum este. Melodia in sine este acceptabila, dupa mai multe ascultari devine chiar placuta. Va fi apreciata si de vechii fani ai trupei si de cei noi. De asemenea avem parte de solo-uri care se imbina bine cu restul melodiei. 
04. Fearless 04:23 - Mi-a placut de la prima ascultare, este foarte melodica, seamana foarte mult stilul celor de pe albumu 'The Arrival'. Refrenul este foarte bine facut, chiar catchy. O melodie la care un videoclip ar fi interesant.05. Carving for another killing 03:50 - Pe mine personal nu ma atrage, este destul de rapida si de violenta, mai ales la inceput. Refrenul este melodic. 06. Let the knife do the talking 04:14 - Cu un titlu interesant si placut a reusit sa-mi atraga atentia aceasta melodie de dinainte sa ascult albumul. Refrenul este foarte catchy, recomand aceasta melodie in special. 07. A thousand lies 04:52 - Ritm mediu, apasator si bine calculat. Atrage atentia prin rifful din refren. Cea mai calma melodie de pana acum. 08. Incised before I've ceased 04:28 - O melodie care iese din peisajul precedentei, se observa tenta agresiva. Vocile diferite ale lui Peter pe parcursul intregii melodii, fac din aceasta una interesanta. De la strigat la cantat cu o mica tenta de death. De abia astept sa vad lyrics-urile la mel aceasta, cred ca sunt foarte interesante, din ce am apucat sa inteleg. 09. Blooddrenched 03:34 - Un mic scream la inceput urmat de un ritm furios. Refrenul rimeaza bine. O melodie care mi se pare ca seamana cu 'Carving for another killing' la compozitie. 10. Compulsive psychosis 04:14 - Avem aici o melodie care seamana foarte mult cu 'In Flames'. Are si pasajele ei interesante, dar asemanarea este evidenta. 11. Living to die 05:40 - Ultima melodie de pe album, cea mai lenta. Este o melodie excelenta, este preferata mea. Riffuri supermelodice care o ridica foarte mult. Ritmul la tobe nu este violent, de asemenea si vocea lui Peter, foarte buna. Concluzii: Un album care promite, deorece are cate ceva si pentru fanii noi Hypocrisy si pentru fanii vechi. Il recomand in mod special celor care vor ceva solid si bine facut, cu multa experienta in spate. Melodii recomandate: 'Fearless', 'Let the knife do the talking', 'Living to die'.
(Tormentor) |
